Un mic articol scris pentru un proiect pornit în urmă cu ceva vreme şi semi-abandonat din cauza lipsei de timp. M-am gândit să-l public aici, în speranţa că va ajuta pe cineva. Comentariile, sugestiile, adaugirile şi alte cele sunt bine-venite şi asumate pe deplin :yes:<br /><br /><br /> Cel puţin din perspectiva utilizatorului anodin, Linuxul este perceput ca un sistem de operare auster, greu de “digerat” şi fără resurse didactice consistente. Ei bine, Linuxul vine cu o întreagă pleiadă de documentaţii puse în slujba utilizatorului sub forma unor sisteme de asistenţă. Aceste documentaţii extrem de cuprinzătoare şi usor de accesat sunt destinate atât utilizatorului simplu, mulţumit cu funcţionalităţile de bază ale sistemului, cât şi celor avizi după cunoaştere, administratorilor de sistem ori developerilor. Dupa modul în care interacţionează cu utilizatorul, sistemele de asistenţă se pot grupa (sumar, ce-i drept) în sisteme tradiţionale -de consolă- (man şi info) si programe grafice (Yelp ori KDE Help Center).<br /><br />Pentru că cele mai folosite medii grafice la ora actulă sunt Gnome si KDE, o să ne axăm în continuare asupra sistemelor de asistenţă cu care vin acestea.<br /><br />Gnome<br /><br />Mediul grafic Gnome pune la dispoziţia utilizatorului utilitarul yelp. Lansarea în execuţie a acestuia se poate face fie urmând filiera grafică din meniul principal, fie din consolă, cu ajutorul comenzii yelp & . Odată lansat, yelp permite accesarea facilă a paginilor de ajutor pentru aplicaţiile Gnome, a documentaţiilor din sistemele man şi info, precum şi a unei game variate de documentaţii ce vizează configurarea si administrarea sistemului, furnizarea unor servicii, ş.a.m.d (nota bene: acest aspect poate varia de la o distribuţie la alta ) .<br /><br />Aşadar, calculatorul de pe care scriu acest mic tutorial (care sper să fie şi de folos!) rulează Ubuntu Feisty Fawn (7.04) . Să presupunem ca am o nedumerire legată de utilizarea cunoscutului editor text, Gedit. Ca să-mi lămuresc nedumerirea, am mai multe opţiuni: întreb un prieten (care o să-mi recomande notepad- sic!) , întreb publicul (care public?!), caut pe internet (vai, ISP-ul se dă iar de ceasul morţii cu configurarea serverului!), accesez help-ul programului (mda, asta ar merge) sau, cel mai simplu, apelez la serviciile oferite de Yelp (da, poate cu ocazia asta o să-mi lămuresc şi a doua nedumerire legată de upgradarea sistemului). yest & în terminal: interfaţă grafică prietenoasă, topicuri de ajutor structurate eficient şi, mai ales optiune de “search”. gedit şi enter (ca-n reclama la Picătura) . Bun… gedit manual , desktop user guide, bla-bla-bla şi gedit manual page. După cum probabil aţi ghicit (dacă nu, aflaţi acum, dar e bine sa credeţi că ştiaţi deja acest lucru- face bine la ego), primul rezultat face trimitere directă la manualul de utilizare - pe care puteaţi să-l accesaţi la fel de bine din help-ul editorului- ultimul rezultat face trimitere la pagina de manual a lui gedit, pe care puteaţi s-o accesaţi la fel de bine cu ajutorul comenzii man gedit, despre care vom discuta puţin mai târziu.<br /><br /> Dacă tot avem Yelp sub nas, e păcat să nu ne lămurim şi nedumerirea legată de upgradarea pachetelor software. De data aceasta nu o sa mai folosim funcţia “search” (deşi o căutare după “upgrade” avea aceleaşi rezultate), ci o sa accesăm cu nădejde proletară topicurile de ajutor din stânga. “Adding and removing software” pare sa fie exact ceea ce căutăm. Un click distanţă şi ajungem la cateva sub-topicuri, ce promit să ne inveţe totul, de la notiunile de bază despre managerele de pachete şi până la noţiunile de utilizare avansată (probabil vrei sa arunci un ochi peste adding extra repositories , ca să vezi de ce nu puteai să instalezi acele codecuri zilele trecute). Pe noi ne interesează noţiuninile de utilizarea avansată, aşa că, rezolvarea dilemei trebuie sa zacă undeva în secţiunea advanced package management. Da, ceea ce căutam e într-adevăr acolo, însă acum trebuie să mă grăbesc să închid geamurile de la balcon că se anunţă furntună şi e păcat sa văd trântiţi la pămând mândreţe de cactuşi. Totuşi, că sa nu uit de vechea-mi dilemă, folosesc functia de bookmark din Yelp.<br /><br />Gata! Eu m-am întors, cactuşii sunt la adapost (asta în cazul în care nu vine un tsunami) şi tu încă citeşti această însemnare (altminteri vorbesc singur, ceea ce e destul de grav). Din click-în-click (….ca un pointer zbor!) am ajuns şi la Advanced topics. Aici, secţiunea installing server applications mi-a atras atenţia, prin prisma faptului că de multă vreme îmi doream sa partajez fişiere cu vecinul de la 5, utilizator (fericit, cred) de Windows XP : windows networking şi, vă invit la Samba !<br /><br />În concluzie, Yelp reprezintă un utilitar ce-i oferă utilizatorului o modalitate facilă, eficientă şi plăcută de accesare a diverselor tipuri de documentaţie.<br /><br />KDE Help Center<br /><br />Reprezintă omologul lui Yelp, din KDE. La fel ca şi antemenţionatul, îndeplineşte aceleaşi funcţii, structurând atât documentaţia specifică programelor din KDE, paginile din man şi info, cât şi documentaţii adiacente ce vizează în general configurarea avansată a sistemului şi care pot varia de la o distribuţie la alta. Lansarea în execuţie se poate face fie via filiera grafică, fie din consolă, cu khelpcenter & . Bine-înţeles, cârcotaşii ar putea invoca acum discrepanţele vizibile dintre spatiul alocat lui Yast şi cel alocat lui KDE Help Center în acest articol. Acest aspect se datorează în primul rând faptului că acest blog a fost iniţial conceput ca unul dedicat distribuţiei Ubuntu, în doilea rând eu sunt utilizator atât de Gnome cât şi de KDE (e drept că primul are o pondere mai mare) şi, cel mai important- ambele sisteme de asistenţă sunt similare în esenţă şi functionalitate, astfel că o prezentare în detaliu a amândurora era de prisos.<br /><br /> MAN<br /><br />Sistemul de asistenţă man este programul UNIX tradiţional de consultare a documentaţiilor, direct din linia de comandă. Deşi la prima vedere pare mult mai dificil decât utilizarea sistemelor grafice, practica demonstrează contrariul. Atunci când lucrează în consolă, un utilizator avansat, grăbit, ori un purist UNIX găseşte deranjant să consulte Yelp, atunci cand el nu are nevoie decât de lista param. acceptaţi de wget, de exemplu. Dat fiind că că fiecare comadă, funcţie, etc are asociat un manual structurat pe pagini, consultarea acestuia se poate realiza foarte uşor şi cu ajutorul man. Sintaxa comenzii este man [secţiune] manual , unde secţiune desemnează o cifră din intervalul 1-8, litera l ori n (discutăm puţim mai jos despre simbolistica acestora), iar manual poate sa fie numele unei comenzi de sistem, a unui bibliotcei C/C++ ori un fişier de configurare.<br /><br />Că tot vorbeam mai sus despre secţiunii, iată cum sunt organizate manualele:<br /><br /> 1- programe (comenzi)<br /><br /> 2- funcţii de sistem<br /><br /> 3- funcţii de bibliotecă<br /><br /> 4- funcţii ale nucleului Linux<br /><br /> 5- fişiere de configurare<br /><br /> 6- programe diverse<br /><br /> 7- protocoale şi standarde<br /><br /> 8- programe sistem<br /><br /> l - serverul PostgreSQL<br /><br /> n- mediul de programare Tcl/Tk<br /><br />Spre exemplu, haideţi să consultăm pagina de manual a comenzii cp . Ştim că, fiind o comandă, face parte din secţiunea 1, dar nu este neaparată nevoie să specificăm acest lucru, având în vedere ca man ia omisiunea noastră de bună şi-şi arogă dreptul de a afişa pagina de manual a comenzii cp (asta pentru că cp este doar o comandă de sistem şi atât, nefiind de pildă şi functie într-o bibliotecă C; vom dezbate acest aspect puţin mai încolo.). Asadar, man cp afişează pagina de manual corepunzătoare comenzii de sistem cp. Ce facem însă dacă dorim să consultăm manualul corespunzător lui printf, care este deopotrivă comandă de sistem şi funcţie de bibliotecă C? Aşa cum probabil intuiţi, prin nespecificarea unui sectiuni, comanda man printf returnează pagina de manual corespunzătoare comenzii printf, în timp ce man 3 printf (facem trimitere la sectiunea ce găzduieşte documentaţia aferentă funcţiilor bibliotecă C/C++) afişează pagina de manual a funcţiei printf. Totul este să ştii ce cauţi- man este un mic vrăjitor, dar totuşi, nu poate să citească gândurile utilizatorului (hm, cred că nici nu i-ar face bine la sănătate să ştie ce gândesc calculatoriştii).<br /><br /> KISS (Keep It Simple, Stupid!): navigarea între paginile de manual se face utilizând tastele săgeţi, ceea ce determină derularea conţinutului linie cu linie, ori tastele pageUP/pageDN, în cazul în care preferaţi derularea pagină cu pagină. De asemenea, puteţi apela funcţia search prin apăsarea tastei ” / “, urmată de sintaxa căutării pe care doriţi să o efectuaţi. man man o să vă ofere mai multe informaţii cu privire la utilizarea avansată a acestui sistem de asistenţă.<br /><br />INFO<br /><br />Info este folosit pentru vizualizarea manualelor texinfo, formatul standard pentru GNU Information Pages. Având în vedere că atât man cât şi info fac acelaşi lucru, s-a pus de multe ori întrebarea- “era nevoie să se reinventeze roata?”. Lucrurile stau însă cu totul altfel: man utiliza pentru formatarea documentaţiilor un limbaj de marcare numit troff, care, pe lângă faptul că era greu de utilizat, nu era nici “libre” (adică free şi/sau open source). Datorită acestui aspect, s-a decis migrarea treptată spre info.Aşadar, trecerea la info a fost mai mult dictată de filosofia Open Source, decât de necesităţile tehnologice. Personal, găsesc mult mai uşor de utilizat sistemul man, bazat pe pager (un program ce afişează output-ul unei comenzii pagină cu pagină- vezi more şi less), decât sistemul info, care, deşi se bucură de functionalitaţile extinse conferite de moştenirea Emacs, rămâne destul de greu de utilizat…cel puţin pentru un leneş. Ca să împace capra, varza şi normele UE cu privire la grădinărit, marea majoritate a comenzilor de sistem, a fişierelor de configurare, a aplicaţiilor ş.a.m.d. , vin deopotrivă cu documentaţii în format man si info. De multe ori însă, pagina man nu face decât să treacă succint în revistă functionalităţile şi să ofere o descriere sumară a acestora, urmând ca pentru parcurgerea întregii documentaţii să se apeleze la info.<br /><br />De ajuns însă cu demagogia, e timpul să trecem la fapte! Sintaxa este similară cu man- info progr , însă structurarea documentaţiei diferă radical. Info foloseşte organizarea pe noduri; un nod poate conţine unul sau mai multe capitole, care la rândul lor pot avea subcapitole şi aşa mai departe. Pe scurt, structurarea documentaţiei se face utilizând o tipologie arborescentă. Ecranul info este alcătuit din patru regiuni distincte: pe prima linie se găseşte regiunea de stare ce afişează numele fişierului info curent, nodul curent(Node
, nodul precedent(Prev
, nodul următor (Next
, precum şi nodul de nivel superior (Up
. Următoarea regiune conţine textul manualului, urmat de o altă linie de stare şi în cele din urmă, o regiune unde sunt afişate posibilele mesaje de atenţionare sau de eroare. Deşi la prima vedere pare destul de complicat, după puţină practică o să vă intraţi în mână. Dacă vă descurcati deja cu Vi ori Emacs, în mod cert nu o să întâmpinaţi dificultăţi în utilizarea lui info.<br /><br />Info utilizeaza un sistem bazat pe hipertext. Cu alte cuvinte, orice element poate să facă trimitere spre un alt element, exact ca pe internet (banalele linkuri). Semnul * desemnează un nod. Principalele taste de navigare sunt :<br /><br /> n (next)- salt la nodul următor<br /><br /> p (previous)- salt la nodul anterior<br /><br /> u (up) - salt la nodul ierarhic superior<br /><br /> t (top) - salt la nodul rădăcină<br /><br /> d (directory node)- determină afişarea capitolelor principale din paginile info existente pe sistem<br /><br /> q (quit) - ieşire din info<br /><br /> i (index) - caută un capitol în lista de noduri conţinute de documentul curent<br /><br /> s (search) - caută un şir în pagina curentă<br /><br />De asemenea, poate fi utilizat si mouse-ul pentru a naviga apăsând pe linkuri.<br /><br />Man vs. info ? Sunt complementare. Fiecare vine cu plusuri şi cu minusuri, dar împreună au un singur scop- acela de-a structura cât mai eficient documentaţia fară de care, bietul utilizator e ca Hemingway fară whiskey (adică, neproductiv?!) .<br /><br />apropos, help şi whatis<br /><br />apropos keyword - afişează descrierea comenzilor, funcţiilor sau a fişierelor care conţin cuvantul cheie specificat.<br /><br />help comandă - afişează informaţii despre comanda specificată.<br /><br />whatis comanda - oferă informaţii succinte despre comanda specificată, precum si secţiunile de manual corespunzătoare.<br /><br />google.com<br /><br />“Prietenul omului, la căutare se cunoaşte!”.
Favoured: 0
