Guns’n'Roses fara acoustics by Slash suna a Tokyo Hotel si ambele suna ca curu.

In schimb RHCP au inca acelasi sound care iti incanta urechea, iar Snow e chiar o melodie misto si catchy.

/later edit

uite aici sha rock comercial facut cum trebuie

Similar Posts:

• freerunning
• Everyone Else Has Had More Sex Than Me
• fustrari zilnice
• Guinness beer
• the girl effect

Tags: mood, personal

Revin la acest subiect doar pt. ca s-au intimplat in ultima vreme citeva lucruri legate de ei, pe care le-as comenta un pic.

De exemplu am citit SearchWiki: make search your own despre personalizarea afisarii rezultatelor cautarii, mutat in top, ster din lista, adaugat listinguri noi la rezultate, plus adaugarea de comentarii publice (de ce doar publice?). Chestia e misto, insa personal o incadrez linga alte proiecte ale lor de genul harta Lunii sau a oceanelor, adica aproape inutile (spre deosebire de GMap care e foarte-foarte util).

De ce inutil acest SearchWiki cu care m-am jucat un pic? Pt. ca desi caut foarte mult pe net, evident cu Google, nu totul se invirte in jurul cautarii. Mult mai mult timp petrec in forum, bloguri sau alte comunitati, unde continutul este editat / adaugat / intretinut / votat de oameni, nu de algoritmi. De exemplu eu unul nu folosesc Google News pt. a ma informa si nici cautarile in blog, ci ma duc pe site-uri specializate pt. diverse lucruri. Vreau sa citesc stiri sau bloguri tehnice deschid un astfel de site (dzone.com de regula). Vreau stiri romanesti ma duc la hotnews. S.a.m.d. Iar daca pur si simplu pierd vremea pe net cautind si citind lucruri interesante pur si simplu deschid Wikipedia.

Dupa mine, cautarea e un lucru util doar intr-o singura situatie: cind cauti ceva care chiar nu ai habar unde ai gasi-o, insa pt. informare curenta pur si simplu nu caut. Mi se pare o prostie sa cauti stirile, ci acestea trebuie grupate si aranjate metodic de persoane. De exemplu, imi place mai mult ideile de la Yahoo pt. lucrurile non-search, pt. ca de exemplu, dupa ce citesc emailul de la Yahoo sint redirectat la o pagina de stiri scrise de editori Yahoo, pe care se intimpla sa le mai si citesc (fac click).

De fapt, mie imi place mult si ideea de browse si navigare, nu doar cautare. Pur si simplu sa ai lucrurile aranjate pe pagina intr-o anume ierarhie pe care apoi faci doar click al ce vezi deja in fata ochilor, nu sa stai sa formulezi cuvinte cheie ce eventual sa-ti aduca in fata continutul dorit.

Acum sint si sub impresia unei carti despre cautare din 2005 (nu foarte recenta), a lui John Battelle. A fost interesanta, desi eu unul nu sint de acord cu punctul lui de vedere cum ca totul in viitor se va baza pe cautare, de la TiVo si programele la TV, pina la reclamele ce le vezi la PC / mobil / TV si multe altele. Imagina o lume in care totul e integrat, iar cautarile iti aduc in fata tot timpul tot ce doresti. Pina acolo mai e cale lunga, desi pasi importanti sint facuti deja, cel putin pt. motivul ca eu vad inca actuale comunitatile online, unde oameni cu interese comune discuta, propun sau aproba continut (fie forumuri, bloguri, pagini web, comentarii, liste cu voturi, directoare, etc.).

Insa in carte s-a discutat multe aspecte ale cautarii in general si Google in particular, cu multe puncte vulnerabile si discutabile ale lor. De exemplu, despre procese ale Google cu advertiseri nemultumiti, in care afisarea publicitatii a fost clar manipulata in functie de diverse interese (in statul unde a avut loc procesul cu AmericanBlinds reclamele erau diferite de reclamele in alte state), de permisiunea G. de a folosi cuvinte inregistrate de catre concurenta (simplist, Pepsi plateste G. pt. reclame cu Coca-Cola, lucruri nepermise in alte medii), sau despre problemele morale de care s-au lovit cind au intrat pe piata chineze, cu democratia lor originala (in care au trebuit sa conlucreze cu oficialii chinezi pt. cenzurarea rezultatelor). Cartea a fost scrisa inainte de ultimele lucruri lansate de Google si ultracunoscute, cum ar fi G. Video + Youtube, G. Apps sau evident inante de Chrome. Insa oricum este interesanta, trecind in revista si alte companii de cautare web cu istoria lor. Asa vezi citi au falimentat inainte desi au fost foarte mari sperante (Lycos, AltaVista, etc.). In plus vezi si ce fragile au fost inceputurile lor, de la prima finantare de $100.000 a lui Andy Bechtolsheim (pt. care s-au si incorporat sub acest nume), pina la finantarea din iunie 1999 (de $25 mil.) cu motivele investitorilor si alte detalii (cei de la Yahoo aveau nevoie de cautare web pe care vroiau s-o externalizeze la altii) + multe altele. Sau putem citi despre procesul de angajare a lui Eric Schmidt ca CEO si cine l-au propus initial (venture-capitalistii) dintr-o lista lunga de zeci de oameni, triati ani la rindul. Sau despre cum a fost lansat la bursa, cu stilul lor neconventional.

Cartea este una de business mai mult, pt. cei interesati, cu multe detalii ce le-am aflat si eu prima data de aici. V-o recomand.

Dupa cum probabil m-am mai laudat, folosesc vim foarte des si ma stradui ca de fiecare data cand am cate o problema de editor sa gasesc solutia. Azi am o problema de genul: am extras din configurile lui nagios o lista de scripturi folosite, le-am trecut prin niste zeama de awk sa obtin caile relative la libexec. Acu ca am lista de fisiere, vreau sa deschid pe rand fiecare fisier, sa ma uit la el, sa scriu niste comentarii si sa trec mai departe. Pentru ca nu-mi place sa folosesc mouse-ul si nici filemanagere sau cinspe ferestre diferite si pentru ca vreau syntax highlighting, e un job pentru vim.

Step 0: am deschis gvim si avea fontul aiurea (sans de 12, eu prefer dejavu sans mono de 9, ca e la fel ca in consola). :set guifont=* ca sa am dialog de fonturi ca nu-l stiu pe de rost, selectez dejavu sans mono de 9, ok, arata bine, dar acu sa-l pun in .vimrc. Nu, nu vreau sa pun mana pe mouse :set guifont=<tab>, ca sa vad ce valoare are, enter sa ramana in history. :e ~/.vimrc ca sa editez vimrc-ul, q: ca sa vad isoricul de comenzi ex, caut linia cu guifont, yy pe ea sa o copiez in registerul default, ctrl-c ca sa inchid istoricul, p in fisier ca sa salvez comanda, :wq sa il salvez, inchid gvim, il deschid, arata bine.

Step 1: deschid fisierul , gf pe primul script, oroare! nu merge ca are calea relativa la libexecul lui nagios, ce bine ar fi daca ar cauta prin svn... Captain Vim to the rescue! :set path=<tab>, incep sa adaug calea catre libexec din working copy-ul meu local, nu conteaza ca e la 8 directoare adancime, merge tab-completion. Enter, gf, merge, ura. Pacat ca trebuie sa dau ctrl-6 sama intorc inapoi sa scriu comentariile, ce bine ar fi daca ar fi deschise amandoua...

Step 2: can i haz new window? manualul zice ca in loc de gf pot folosi ctrl-w f ca sa deschid intr-o fereastra noua (de la vim 7 si ctrl-w gf pentru un tab nou, dar nu e ce-mi trebuie, ca le vreau simultan pe ecran). Cool, ctrl-w ctrl-w sa comut repede intre ele, ctrl-w c sau :q sa inchid fereastra. Pacat ca fereastra noua se deschide deasupra celei curente, am widescreen si oricum liniile fisierelor sunt relativ scurte, as prefera sa vad mai mult pe verticala...

Step 3: Daca comanda de split era cu doua puncte, puteam sa o prefixez cu :virt, dar exista o solutie de reorganizare rapida: ctrl-w L sa trimit fereastra curenta in dreapta, evident si fratii lui cu HJK, pentru stanga, jos, sus (cuum, nu ai folosit niciodata hjkl keys? nethack ftw!). Aparent miscarea asta buleste partial afisarea elementelor de layout (o parte din bara verticala nu are reverse color si parca si syntax highlightingul e putin aiurea), un ^L pentru refresh si i'm good to go.

Dupa cum ziceam unui amic, cea mai utila comanda de vim este :help, am folosit-o de vreo 5 ori in cam tot atatea minute si am invatat o gramada de chestii noi. Da, stiu, probabil se putea si mai simplu sau emacs avea deja un mode care sa faca chestia asta out-of-the-box, dar atunci nu mai aveam ce scrie aici, nu-i asa?

Happy vimming!

Niciodata nu am fost complet lamurita cum sta treaba cu protocoalele MGCP/Megaco/H.248. Cautand pe net cate ceva, mai ales despre H.248, am ajuns la cateva link-uri interesante despre protocoalele de control. Asa cum imi apare la o (prima) vedere, MGCP-ul e mai simplut si mai clar, ca si concepte. Desi au un trecut diferit, se pare ca Megaco si H248 sunt actualmente la fel (comentarii, rosii si castraveti, ca nu m-am documentat suficient sunt binevenite, atata vreme cat sunt constructive), dar diferite de MGCP.
O comparatie interesanta intre MGCP si Megaco am gasit pe HiVE.
O alta comparatie, de data asta intre un protocol de signaling si unul de control de dispozitive e realizata foarte fain de baietii de la SIPCenter.

Protocoalele de tip Control de dispozitiv (MGCP, Megaco) sunt folosite de elemente de control (Call Agents, Softswitches, Media Gateway Controllers) pentru controlul si managementul dispozitivelor media. Aceste dispozitive convertesc semnalul audio intre retele de tip circuit-switched si packet-switched. Semnalizarea este realizata de protocoale de tip master/slave. Slave-ul nu va lua absolute nicio decizie (sa trimita dial tone, call progress tone sau ring tone) fara o indicatie de la master. Un exemplu de astfel de protocol de control este GR303. Protocolul MGCP (Media Gateway Control Protocol) a fost propus de un grup numit International SoftSwitch Consortium, in care erau Level 3 si Telcordia (BellCore). In 1998, Level 3 a creat TAC (Technical Advisory Council), o asociatie a mai multor vendori si producatori, care a creat protocolul IPDC (Internet Protocol Device Control). In acelasi timp, Telcoria a creat SGGP (Simple Gateway Control Protocol). Dupa ce IETF a creat grupul Megaco, protocoalele create de TAC si Telcordia au fost unite in MGCP. Un al treilea protocol de control de dispozitive a fost creat de Lucent si numit MDCP (Media Device Control Protocol) care a devenit ulterior H.248.

Arhitectura MGCP

Protocolul MGCP este folosit la comunicarea intre un Call Agent si un Gateway, pentru a realiza o arhitectura de SoftSwitch. Call Agentii (numiti si Controllere de Media Gateway) sunt creierul intregii operatiuni. Pentru a realiza un call peste retea sunt necesare ambele componente. Un Call Agent trimite o comanda catre Gateway si primeste un raspuns de la aceasta. Unul dintre avantajele arhitecturii de Call Agent/Gateway este faptul ca se pot introduce usor noi servicii, fara necesitatea de upgrade gateway-ul. Deasemenea, desi modelul poate parea ca foloseste un Call Agent si un Gateway, el este defapt distribuit: Decomposed Gateway Architecture.

Sunt mai multe tipuri de Gateway-uri:
1. Residential Gateway: este folosit pentru rezidente sau birouri mici; are rolul de a conecta subscriberul de telefonie IP la o retea digitala. Acest gateway accepta comenzi de la subscriber si le trimite catre Call Agent pentru procesare, dar accepta comenzi si de la Call Agent pentru setarea, controlul si distrugerea call-urilor catre si de la subscriber. Un astfel de gateway poate fi xDSL, cable modem sau dispozitive wireless broadband;
2. Trunking Gateway: acest gateway sta intre PSTN si Internet si se ocupa de conversia intre reteaua de telefonie analogica si reteaua IP. Un gateway de acest fel este un dispozitiv capabil sa lucreze cu zeci de mii de circuite DS0, pe care le transforma apoi din canale de voce TDM in pachete RTP;
3. Gateway de Semnalizare: este folosit pentru conversia si forwardarea dintre PSTN si retelele packet switched. Au capacitati de procesare mari, ca si gateway-urile de Trunking si suporta mai multe protocoale de semnalizare, cum ar fi SS7 sau C7.

Un Call Agent, numit si Media Gateway Controller, este necesar pentru semnalizarea in cadrul unui call, dar nu este folosit pentru transmiterea traficului de voce. Fiecare Call Agent, responsabil pentru un numar de gateway-uri, accepta mesajele de semnalizare de la aceste gateway-uri si le indica acestora cum sa proceseze call-urile pe un set relativ scazut de mesaje si proceduri MGCP. Un call Agent trebuie sa aiba posibilitatea sa ruteze call-uri catre si dinspre PSTN, clienti sau provideri cu alti Call Agents sau Gateways.

Un Media Gateway se gaseste la granite dintre tipuri de media diferite. In cazul MGCP, acest dispozitiv semnalizeaza sau converteste media intre analog si digital. Job-ul lor principal este conversia semnalului audio si streamului media, in timp ce un Call Agent se ocupa aproape in totalitate de semnalizare. Gateway-urile pot fi pozitionate la client, unde pot fi conectate direct la telefoane POTS, la un PBX sau la o retea de date.

Comenzi MGCP

Comenzile sunt emise in principal de Call Agent catre Gateways pentru setarea si distrugerea conexiunilor Gateway-ul trimite raspunsul inapoi la Controller. Fiecare comanda si raspuns trebuie sa primeasca un ack de la receptor. Unele comenzi folosesc la informarea Call Agentului asupra evenimentelor care au loc pe Gateway. Sunt 9 comenzi in MGCP:

-         EndpointConfiguration: comanda data de Call Agent catre gateway, care-l instruieste pe acesta asupra caracteristicile de codare (A-law vs. Mu-law…etc) asteptate de endpoint;

-         NotificationRequest: comanda data de Call Agent, care instruieste gateway-ul sa urmareasca anumite evenimente cum sunt on/off hook sau tonuri DTMF de la un endpoint anume; tot aceasta comanda e folosita pentru signal requests ca ringing;

-         Notify: comanda e data de Gateway pentru a informa Controllerul cand unul din evenimentele indicate a aparut;

-         CreateConnection: Controllerul da aceasta comanda pentru a crea o conexiune care se termina intr-un endpoint din gateway; parametrii pot fi: CallID, EndpointID, Local/Remote Connection Description (cu Encoding Method: G711, G726…, ptime, bandwidth, ToS, Echo Cancellation, Silence Suppresion, RSVP, SRTP…), Mode (send only, send/receive, conference, data);

-         ModifyConnection: folosita de Call Agent pentru a schimba parametrii asociati unei conexiuni anterior create, sau pentru a furniza informatiile necesare completarii unei conexiuni in doua directii;

-         DeleteConnection: folosita pentru distrugerea unei conexiuni, de catre Controller; un gateway poate trimite aceasta comanda pentru a semnaliza Call Agentului sau ca nu mai poate sustine o conexiune;

-         AuditEndpoint si AuditConnection: comanda de pe Call Agent, pentru a cere informatii despre starea unei conexiuni sau a unui endpoint;

-         RestartInProgress: comanda de pe Gateway, care notifica Controllerul ca acel gateway sau un grup de endpoints deserviti de el nu mai sunt online sau au fost offline si acum revin

 

Am pus mai jos un call-flow de MGCP, cu mesajele aferente descrise.

 

 O sa urmeze Megaco si H248…imediat ce apuc sa ma joc cu ele ;))

Una dintre modalitatile usoare si free de a te juca pe MGCP este Asterisk-ul, ajuns acum la versiunea 1.6.0 (pana acum am folosit versiunea 1.2 pe Etch, se pare ca Lenny-ul nu s-a inteles cu Asterisk-ul, sau problema era undeva PEBKAC :P) Site-ul lor e destul de interesant, dau configuri, au un forum si un mailling list active. Cei de la Asterisk mai au si alte cateva proiecte interesante cum sunt LibPri, Zaptel si Libiax. M-am jucat numai putin cu Zaptel, si am folosit o parte din fisierele lor wav cand faceam secvente de IVR (tot pe Asterisk). Apropo de IVR, pe voip-info am gasit un tutorial dragut despre cum sa-ti faci IVR pe Asterisk, iar sectiunea de Tips&Tricks is really helpful.

In case you like Wikipedia and find it useful try to support it by joining the fund raising action. You will help Wikipedia to be best information source from the world.
Donating is done via PayPal and your name together with your comment will be listed in a real time contribution history.

“What this country needs is less public speaking and more private thinking”

Glosofobia, adica frica de a vorbi in public, este in teorie cea mai pregananta frica a oamenilor, urmata de moarte. Putem deduce de aici ca e destul de chinuitor (pentru 75% din omenire) sa fii nevoit sa vorbesti in fata unei multimi. [Nota: nu e agorafobie, e glosofobie. Am ramas cu gandul de la ea in urma prezentarii de la Agora ;-) Multumesc pentru observatii, chiar si pentru bobarnacele ironice de tip "ai gresit cuvantul prostule, mai invata, hahaha" etc., uneori sterse].

Eu am fost mereu terorizat de ideea de a vorbi in public. Prima mea prezentare, acum vreo 5 ani, a fost un cosmar total, chiar daca am facut repetitii, schite cu urma sa spun, memorari intense ale textului samd. Nici urmatoarele nu au fost departe. Exista chiar si o expresie americana care sa descrie acele prime experiente: fuck up.

De unde vine frica? Din ceea ce tu crezi ca cei care te privesc cred despre tine. E o spirala: tu crezi ca ei o sa aiba impresia ca esti un idiot - ei te vad panicat - tu iti adancesti impresia, te balbai si respiri panicat in microfon si ai gura uscata - ei isi pierd interesul sau mustacesc - tu incepi sa citesti slideurile si te rogi sa se termine mai repede -  ei isi doresc acelasi lucru. Asa arata o prezentare proasta, adica standardul in lumea conferintelor. Fericitii din corporatii au macar backgrounduri si ilustratii frumoase, in prezentari gata facute - in timp ce firmele mici se chinuie de la un cap la altul.

Cei experimentati aleg calea sigura: citesc cat mai clar si mai monoton de pe slide, spun o poezie cu o voce liniara. Nu prea ai cum sa gresesti astfel, dar devii repede extrem de plictisitor si previzibil. Pentru un novice panicat modul lor de prezentare e aproape aspirational. Asa se creeaza traditia si publicul este condamnat la moarte prin power point.

Rezolvarea? Incepe de la Presentation zen - un website care ofera tone de informatie despre cum sa-ti structurezi corect o prezentare, plus diverse metode de livrare a prezentarii (din care poti alege situlul care ti se potriveste).

Cum fac eu? Dupa o serie de prezentari mi-am dat seama de niste lucruri:

• Slideurile cu text sunt stupide (deoarece ei sunt cititori mai buni decat esti tu la papagalit informatia).
• Cei din sala sunt mereu scarbiti de incecarile tale de a le baga pe gat tone de informatie.
• Oamenii retin 3 idei, din maxim 5-7 prezentate si repetate.
• Publicul vine la conferinte pentru a invata ceva, pentru a-si rezolva o problema, nu pentru a-i vinde tu lucruri.
• Nu exista clienti directi pentru produsul tau in sala, de aceea nu trebuie sa faci vanzare.
• Informatia seaca e greu de ingurgitat si digerat.

Acesta e motivul pentru care:

• Comunic cateva idei simple, de baza, deoarece cred ca exista sansa sa-si aduca aminte niste lucruri dupa prezentare, sa asocieze informatia noua unor concepte deja cunoscute sau sa-si creeze un soi de emotie in ceea ce priveste produsul, persoana sau ideile prezentate .
• Folosesc o poza sau o ilustratie sau un singur cuvant per slide, astfel incat sa induc o idee sau sa am o introducere pentru o povste.
• Folosesc cat mai putin text, doar cuvinte cheie, rezumatul unei idei, pe care pot dezvolta. Ma simt foarte liber sa improvizez fata de cazul in care trebuie sa citesc o sama de cuvinte de pe slide. In plus, asa eu devin prezentarea, nu slideul.
• Spun povesti, glume, intamplari, orice pentru a capta atentia, ilustra si convinge auditoriul.
• Vin cu informatie utila, aplicabila, noua, relevanta pentru public, pentru ca ei cu asta pleaca.

Cand fac toate astea, lucrurile merg bine. Cand am libertatea de a abera la maxim, prezentarile sunt foarte apreciate de public (RoNewMedia 2.0, saptamana trecuta). Credeam ca ma descurc si cu prezentari corporate de 40 de slideuri, avand deja experienta multor prezentari. Nu e adevarat, am esuat oribil (Agora, saptamana trecuta, prezentare Red Hat). Cand revin la teoria simpla a prezentarilor utile, cu slideuri sarace in ilustratii si cuvinte, lucrurile merg bine (azi, Rocs 2008, prezentari Red Hat virtualizate si datacenter). Am vrut sa scriu articolul inainte de a face prezentarile de azi, dar am amanat pentru a-mi verifica teoria (este corecta!).

Asadar:

• Nu va chinuiti sa vindeti, ci doar sa impartasiti ceea ce stiti, cu pasiune.
• Scrieti putin (aproape deloc) pe slideuri, oricat de important si de ne-uitat ar parea orice frantura de text.
• Nu considerati ca produsul vandut este interesant sau ca lumea vrea sa auda despre el, chiar daca a ales sa vina la prezentare.
• Nu comunicati o suta de idei, daca reusiti sa spuneti 3 lucruri care raman -> aveti o prezentare plina de informatie!
• Veniti cu informatie utila, povesti, divertisment, nu somn.
• Nu invatati poezii sau fraze interminabile. Sunt suficiente cuvintele cheie care sa declanseze povestea..
• Relaxati-va! Vor aprecia o poveste spusa cu pasiune, nu o interminabila lista de avantaje competitive si facilitati.
• Cereti o lavaliera sau vorbiti tare, fara microfon - asta o sa va dea libertatea de gesticula, de a fi natural, nu sansa de a respira greu-tremurand sau de a tipa intr-un microfon mobil sau fix cu care nu aveti exercitiu.
• Prezentarea nu este un fisier downloadabil, este o experienta, de aceea fisierul si handoutul este irelevant, oricat de respectabil si necesar pare. Primesc prezentarea doar cei care participa, ceilalti primesc franturi, ilustratii. Nu confundati o prezentare cu un studiu!

Spor la prezentari! Nu uitati ca sunt facute pentru public, nu pentru compania care le plateste.

PS: Azi mi s-a spus ca am avut o prezentare foarte buna, extrem de amanuntita si bine ilustrata. A avut sub 10 slideuri. Culmea, la prezentarea de 40 de slideuri nu s-a inghesuit nimeni sa-mi spuna cat de multa informatie utila am prezentat (desi era si multa, si utila, si prezentata).

This post is an extended comment/analysis on this article on windancer's blog (the original is in Romanian, I shall reply and comment in English, as usual).

---

Dear windancer,

I generally agree with your list and its content (and I must admit I'm somewhat disgusted by some of the comments left by your audience), however I find it necessary to make some pertinent comments, such as:

0. Your entire post is based upon the hypothesis that women actually know what they want, which (unfortunately and sadly) is hardly ever the case. If there is a being out there that can still be found wondering "what do I want?" while they are actually getting it, that must be the woman!
1. I agree about remembering birthdays, anniversaries and the like but I do not agree about the chocolate. I somehow find that a hot, passionate kiss; a sincere and joyful smile and a warm, loving hug have far more profound and longer lasting effects on the receiver than a mere chocolate bar.
2. I totally agree about being dialogue -aware, -enabled and -ready -- it's fun and easy to do and it (juggling with words, phrases and concepts, that is) helps your mind grow beyond the conventional limits. I however reserve the right to hold on to my opinion or conviction on certain subjects, to stand for what I believe in and to agree to disagree. Furthermore, I reserve the right to have and to follow standards in what the art of conversation is concerned and to refuse (or bail out of) unpromising dialogue, with Ladies and Gentlemen alike.
3. And
4. uncover an interesting design detail of early CyberDyne 7s (the first to be, at the same time, sentient, self-aware and sapient): they cannot (by design) act against the very substance of an alliance whose existence they believe in -- in plain English, this translates to "they never betray their team, their partners and their lovers"; and they shall (by design) act against any outside force attempting to damage the substance of such alliance, unless explicitly requested to stand down by an entity from within the alliance -- in plain English, this translates to "they will fight for the cause, to the last breath and beyond, unless ordered to stand down -- and even then, with a protest".
5. This is a very beautiful thing to do, unfortunately it seems to be a forgotten art nowadays, sadly so on both the performing and receiving ends. Making love without physical means is possible and there are many a way in which you can make your girl return a warm, blushing, thank you, breathless smile without even reaching out to touch her. People seem to have forgotten to communicate non-verbaly nowadays and that is such a shame for we are (or, rather, were) so made for it and, consequently, so good at it.
   
6. That's easy (for me, at least) to do, however it seems not be always welcomed by her. It is usually bad if do not call her and worse if you actually do (albeit often), see nr. 0 above and weep :-(
7. This is another interesting point you've made, because in theory everyone agrees with it but in practice everyone fights about it :-( I (for example) usually end up being the only one "making time" and "wishing to spend it" with her.
8. Yet again, something with which I totally agree. As you probably know, CyberDyne 7s have a three-tiered model of relationships: "team members" -> "friends" -> "lovers", where some team members may be friends and some friends may be lovers etc. A less technical approach to the same idea (with which I completely identify) is conveyed by a verse from this song: "All I need is the air that I breathe and to love you".
9. All men are humans and all humans have to cope with the fact that they (as most other sentient and self-aware beings out there) are made up of a body, a soul and a mind and as a result of that, their overall properties will be a continuous mixture of those of their components. The soul will always be young (for it is immortal) and playful, it would be a sacrilege to deny it that.
10. Again a design feature of CyberDyne 7s: they form (by design) clusters with advancing through the tiers of an alliance, as a result of that, peers have direct acces to each other's conscience. In the current world, this means to communicate which I find very easy (of course, it will never match having access to her thoughts as if they were yours) but, again, is not always welcomed as it should.

---

A great post overall (yes, you are also true about being selfless -- I did not mention that because it can readily be inferred from all the other things I've said), too bad is just dry theory.

Or is it?

@Dexter

Au trecut mai bine de 10 ani de când Orange a venit în România cumpărând Dialog. Ei bine, azi am văzut o tanti în autobuz care avea o sacoșă de plastic cu brandul “dialog” pe ea. Ce poate să însemne asta? Mă gândesc la faptul că pe tanti a prins-o bine criza financiară în brațe și a ajuns săraca să scoată de la naftalină și pungile vechi ce le avea acasă…

Și, că tot veni vorba despre criza financiară, aruncați o privire pe Story of Stuff și apoi uitați-vă la Zeitgeist: Addendum…

The final preparations are in place, everybody is gearing for the release, so the webcomic can't stay behind. Now back to filling those tubes...

In primul rand, prin femei inteleg acele fiinte care au ajuns la nivelul 5 al Piramidei lui Maslow; pe cele care se gasesc la nivelul 1 al piramidei, intr-o relatie, nu le compatimesc, pentru ca isi merita soarta.

Vorbeam deunazi cu un prieten, pe care l-a parasit sotia; intrebarea adresata mie era: “Ce vreti voi, femeile? Ce nu i-am oferit, de a plecat?“. Paaai..hai sa facem o lista, nicidecum una exhaustiva (datele au fost stranse in mai multe zile, de la diverse cunostinte femei). Lista e luata de pe Google, primul prieten la care m-am indreptat cand am auzit intrebarea asta de la amicul meu.

1. Sa fie atent, sa nu uite datele importante din viata de cuplu, sa trimita flori si sa daruiasca ciocolata. Cat de frumos poate fi ca el sa uite de aniversarea voastra si sa isi manifeste (in aceeasi zi) ingrijorarea ca nu s-a mai vazut demult cu amicii lui. Poate ar fi cazul sa stabilesti tu o intalnire cu ei, caci…mnah, ce altceva poti face TU cu ocazia acelei aniversari?!

2. Sa fie interesant, sa stie sa discute despre diverse teme, sa fie capabil sa schimbe impresii si sa fie un foarte bun ascultator. Normal, doar nu ai vrea sa il prezinti prietenilor tai si sa se uite pe pereti, deoarece nu e in stare sa comunice sau sa poarte o discutie, pe orice tema ar fi ea.

3. Sa apere ce e al lui. Sa nu fie posesiv si sa nu trateze femeia ca pe obiectul lui personal, insa sa fie categoric in fata amicilor cand vine vorba de partenera de viata. Uhm…poate ca nu ai vrea ca atunci cand iesiti undeva sa se uite dupa sau sa discute despre altele/fostele, iar tu sa stai ca o mobila intr-un colt, si sa te bage in seama din joi in pasti.

4. Sa priveasca, dar sa nu atinga. Sa admire frumusetea feminina, insa sa nu fie vulgar si sa nu-si insele partenera. - A se vedea punctul 3.

5. Sa fie tandru, sa stie sa-si surprinda partenera cu un gest sau cu o privire. Da, iar acea “surprindere” sa nu fie de genul: “vino pe la mine, sa-mi configurezi clientul de PPP, ca eu nu ma pricep”

6. Sa fie dependent de partenera de viata. Sa sune la telefon ori de cate ori ii este dor de ea sau de mai multe ori pe zi doar pentru a-i asculta vocea. Eh, baietii nu sunt mereu asa comunicativi…totusi…

7. Sa fie gelos, insa moderat, fara sa depaseasca limitele geloziei, transformand-o in obsesie sau paranoia. Daca tine la tine, vrea sa stie ce faci, unde esti, vrea sa va vedeti cat mai des, isi face timp pentru tine, oricat de ocupat ar fi…etc

8. Sa fie un adevarat prieten, sa-i stea alaturi partenerei de viata in orice conflict cu cei din jur, sa o sprijine si sa o apere cu orice pret. Doar nu ai vrea ca sa se ia cineva de tine pe strada, iar el sa fie primul care fuge? :P

9. Sa fie barbat, dar sa nu-si ascunda latura copilaroasa. Sa nu-i fie jena sa se joace si sa se harjoneasca precum copiii. Normal, doar nu esti prietena lui Robocop.

10. Sa arate ce simte. Sa fie tandru si sa nu-i fie teama sau rusine sa-si arate sentimentele fata de partenera de viata, insa fara sa exagereze.

Cred ca cel mai important e sa nu fie egoist, sa se gandeasca mai mult la tine, decat la el, astfel va primi mai mult decat daca va cere diverse lucruri, neglijand nevoile tale…

Dragi barbati/femei, astept feedback :)

Yep. Bate ceasul mortii pentru revistele tiparite. PC Magazine a anuntat ca va stopa tirajul, scapa de print si trece pe online incepand cu ianuarie. Avand in vedere ca de pe o licenta poti supravietui ca revista cam inca 3 luni, PC Magazine Romania are doua optiuni: inchid si ei ...

More than once after a photo shooting session I had the impulse to blog about how it went, the ups and downs, to echo my happiness or frustration. And usually I restrained myself from doing so, as I felt it will be useless noise in the various places places where it is aggregated - not a good thing to restrain yourself.

Of course I could use tags to filter the topics, but I don't want to be that restrictive and let from time to time some offtopic posts, so after some deliberation I decided to start a new blog, dedicated to photography (don't hurry up there, you won't find any upskirt photo), this way I can have a cleaner layout, a simpler navigation and a better URL.

With the launch of the new blog I did an important amount of preparation work: using scheduled post with a date in the past I populated the blog with photos from all those months since I have my current camera.

Of course I will still post photos here, but only when I think the subject is worthy. And, of course, the content on the new blog is also Free.

Pentru ca unor oameni nu le ajunge stresul din facultate, mai fac si master. Si pentru ca masochismul nu-i lasa in pace, temele de disertatie sunt frumoase si colorate. Asa cum (cred) ca este si a mea: Securitatea pe sisteme WiMAX.

Exceptand faptul evident ca nu am cand sa construiesc o antena WiMAX pe post de aplicatie, deci va trebui sa fac ori o simulare de OFDMA in MatLab, ori o bucata de soft de management de BS (astept idei … :P). Continutul e in mare parte “inspirat” din Prentice Hall - Fundamentals of WiMAX(2007), WiMAX-Operator’s Manual - Building 802.16 Wireless Networks, WiMAX-Taking Wireless to Maximum plus o caruta de publicatii de la Nokia si Motorola.

Am pus mai jos o parte din Capitolul 4. Arhitectura de retea WiMAX, mai exact Arhitectura de securitate WiMAX, versiunea 0.1 :P

Arhitectura WiMAX de autentificare şi securitate este construită să suporte toate serviciile de securitate de pe IEEE 802.16e, folosind framework-ul IETF AAA bazat pe EAP. Pe lângă autentificare, framework-ul AAA este folosit şi pentru autorizarea fluxului de servicii, politica de control QoS şi managementul mobilităţii. O parte a Forumului WiMAX a specificat cererile pe care framework-ul AA trebuie să le îndeplinească:

-         suportul pentru dispozitive, utilizatori şi autentificare mutuală între MS/SS şi NSP, bazat pe PKMv2, aşa cum este definit de IEEE 802.16.e-2005;

-         suportul pentru mecanisme de autentificare cu credenţiale diferite: shared secret, carduri SIM (subscriber identity module), USIM (universal SIM), UICC (universal integrated circuit card), RUIM (removable user identity module) şi certificate X.509, în măsura în care ele pot fi folosite cu metodele EAP conform RFC 4017;

-         suportul pentru roaming global între sisteme NSP de bază şi din reţele vizitate (în cazul unui scenario mobil), care include: suportul pentru reutilizarea credenţialelor şi folosirea consistentă a autorizării şi jurnalizării în Radius atât în ASN, cât şi în CSN. Framework-ul AAA ar trebui deasemenea să permită sistemului CSN din reţueaua de bază să obţină informaţii de la ASN-ul sau CSN-ul vizitat despre identitatea reţelei vizitate;

-         să suporte administrarea de asocieri de securitate pentru mobile IPv4 şi mobile IPv6, suport pentru anticiparea politicilor pe ASN şi CSN, prin facilitarea transferului de informaţie despre politici de la serverul AA către ASN şi CSN.

            Arhitectura framework-ului AAA

            Forumul WiMAX recomandă folosirea acestui framework pe baza modelului pull, interacţiunea între elementele AAA definite în RFC 2904. Modelul pull are următorii paşi:

1. Suplicantul MS trimite o cerere către funcţia de NAS (network access server) din ASN;

2. Serverul NAS din ASN trimite cererea către serverul AAA al providerului; sistemul NAS acţionează ca un client AAA în numele sistemului MS;

3. Serverul AAA evaluează cererea şi răspunde sistemului NAS;

4. Sistemul NAS seteayă serviciile şi îl anunţă pe MS că este gata pentru tranzacţie.

Figura 4.3 descrie modelul pull aşa cum este aplicat în cazul roaming-ului. Paşii 2 şi 3 sunt împăţiţi în 2 subpaşi, deoarece utilizatorul se conectează la o reţea vizitată (nu la reţeaua sa de bază). Pentru cazurile care nu implică roaming, CSN-ul din reţeaua de bază şi cel din reţeaua vizitată sunt aceeaşi entitate. Un sistem NAP poate avea un proxy AAA între sistemul NAS din ASN şi sistemul AAA din CSN, mai ales în cazul în care ASN-ul are mai multe servere NAS, iar CSN-ul se găseşte în alt domeniu administrative. Folosirea unui proxy de AAA îmbunătăţeşte securitatea şi uşurează munca de configurare, deoarece reduce numărul de shared secrets necesare configurării dintre NAP şi CSN-ul din reţeaua vizitată. Pe WiMAX, framework-ul AAA este folosit pentru autentificare, managementul mobilităţii şi controlul QoS. NAS-ul este un termen colectiv care descrie entitatea cu rol de autentificator, client de proxy-MIP, agent străin, manager de flux de servicii samd. Acest sistem se găseşte în ASN, deşi implementarea diferitelor lui funcţii se poate găsi în elemente fizice diferite din cadrul ASN. 

Figura 4.3. Model de roaming generic pe framework-ul AAA [ANDR07]

             Protocoale şi proceduri de autentificare

            Reţelele WiMAX suportă autentificare de utilizator şi de maşină, ele putând fi implementate separate sau împreună. Pentru autentificare, IEEE 802.16e-2005 recomandă PKM2 cu EAP. PKMv2 transferă EAP pe wireless între MS şi BS din cadrul ASN. Dacă autentificatorul nu se găseşte în BS, acesta va acţiona ca un relay-agent şi va trimite mesajele EAP la autentificator, folosind un protocol de relay de autentificare ce rulează pe interfaţa R6. Clientul AAA al autentificatorului încapsulează pachetele EAP în pachete AAA şi le trimite către serverul AAA din CSN sau din NSP-ul reţelei de bază, via unul sau mai multe proxy-uri AAA. EAP funcţionează peste Radius, între serverul AAA şi autentificatorul din ASN. În funcţie de tipul de credenţiale folosite, se pot utilize mai multe scheme EAP: EAP-AKA (authentication and key agreement), EAP-TLS, EAP-SIM sau EAP-PSK.

 

Figura 4.4. Stiva de protocoale de autentificare pe WiMAX [ANDR07]

                    O altă metodă de a securiza transportul acestor mesaje este încapsularea lor întru-un protocol de tip TTLS. Figura 4.4 descrie cazul în care şi utilizatorul şi maşina trebuie să se autentifice, şi fiecare din ele se autentifică la servere AAA diferite este folosit modul PKMv2 double-EAP: autentificarea utilizatorului are loc după autentificarea maşinii şi înainte ca acestui sistem MS să i se dea o adresă IP. Dacă pentru ambele autentificări este folosit acelaşi server, procesul de autentificare ar trebui să fie scurtat. Credenţialele maşinii sunt de obicei certificate digitale sau chei secrete prestabilite. Standardul acceptă şi generarea de chei în mod automat pe baza unui certificat X.509 built-in. Identificatorul maşinii este de obicei adresa sa MAC sau un NAi sub forma MAC@domeniuNSP. În momentul în care credenţialele au fost determinate, maşinii i se generează o cheie master (MSK), atât maşina, cât şi utilizatorul trebuind să aibă o cheie MSK.

                    Figura 4.5 descrie procedura PKMv2 care are loc înainte de realizarea oricărui flux de servicii între MS şi reţeaua WiMAX. Paşii sunt următorii:

1.      Intrarea în reţeaua 802.16 şi negocierea: după ranging-ul iniţial, sistemele MS şi ASN negociază capabilităţile de securitate: versiunea de PKM, capabilităţile de PKMv2 şi politica de autorizare descrisă în PKMv2 EAP sau în PKMv2 double-EAP. Pentru a iniţia o conversaţie EAP, sistemul MS poate să trimită şi un mesaj de iniţiere a conversaţiei EAP cu ASN-ul. În momentul în care este stabilită o legătură wireless între BS şi MS, este trimis un mesaj de activare a link-ului peste R6, pentru începerea secvenţei EAP;

2.      Schimbul de mesaje EAP începe cu mesajul EAP-Identity-Request de la autentificatorul EAP către suplicantul EAP (sistemul MS). Dacă funcţia de autentificator EAP nu se găseşte în BS, este folosit un protocol de relay de autentificare peste R6. Sistemul MS îi răspunde autentificatorului cu un mesaj de tipul EAPResponse; acesta trimite toate mesajele de la MS către proxy-ul AAA, care apoi rutează pachetele bazându-se pe realm-ul NAI asociat, către serverul de autentificare AAA remote, prin Radius. După una sau mai multe cereri/răspunsuri EAP, serverul de autentificare decide dacă autentificarea are succes sau nu şi trimite acest răspuns către MS; 

              Figura 4.5. Proceduri PKMv2 [ANDR07]

 1.       Stabilirea MSK si Enhanced MSK (EMSK): Aceste chei sunt stabilite între MS şi serverul AAA ca parte a unui schimb reuşit de mesaje EAP. Cheia MSK este transferată de la serverul AAA către autentificatorul NAS din ASN. Folosind MSK-ul, autentificatorul şi MS-ul îşi generează fiecare câtre un PMK (pairwise master key), conform 802.16e-2005. Cheia de tip EMSK este folosită pentru generarea de chei mobile;

2.       Generarea şi autentificarea cheii: se face pe baza algoritmilor din 802.16e-2005, în care AS-ul şi MS-ul îşi generează chei de autentificare AK;

3.       Transferul AK: cheia AK şi contextual ei sunt livrate de către un sistem cu rol de distribuitor de chei din autentificator către receptorul de chei din BS. Receptorul ţine în cache aceste informaţii şi generează restul de chei specificate de protocol;

4.       Transferul asocierilor de securitate: asocierile de securitate SA reprezintă setul de informaţii de securitate pe care un BS şi un MS îl au în comun pentru a reuşi să comunice pe un canal sigur. Aceste informaţii cuprind cheia TEK şi vectorii de iniţialiyare pentru CBC. Transferul SA între BS şi MS se face printr-un procedeu de three-wat-handshake. Iniţial, sistemul BS transmite un challenge SA-TEK, care identifică ce AK va fi folosit pentru SA şi include un challenge unic. În al doilea pas, sistemul MS transmite o cerere de tip SA-TEK către BS, numai dacă a reuşit să verifice cu succes challenge-ul de la BS (se face o verificare HMAC/CMAC). Mesajul SA-TEK-Request este o cerere pentru descriptorii SA care identifică acele SA pe care sistemul MS este autorizat să le acceseze şi proprietăţile lor. În pasul final, sistemul BS transmite un mesaj SA-TEK-Response care identifică şi descrie asocierile SA de tip primar şi static pe care acel MS este autorizat sa le acceseze;

5.       Generarea şi transferal cheilor de criptare: după încheierea three-way handshake-ului, MS-ul cere două chei TEK de la BS, fiecare pentru câte un SA. Sistemul BS generează în mod random două chei, le criptează cu cheia KEK de tip simetric şi apoi le trimite MS-ului;

6.       Crearea fluxului de servicii: în momentul în care cheile TEK sunt stabilite între BS şi MS, sunt create şi fluxurile de servicii, tot printr-un procedeu de tip three-way handshake. Fiecare flux de servicii este apoi mapat pe un SA, prin asocierea unui TEK cu fiecare.

 

                    Arhitectura de securitate ASN

                Arhitectura ASN este împărţită în patru entităţi:

- autentificatorul – aşa cum este definit în specificaţiile EAP din RFC 4017;

- relay-ul de autentificare – entitatea funcţională din BS care face relay pentru pachetele EAP către autentificator via un protocol de autentificare;

- distribuitorul de chei – entitatea funcţională care ţine (în cache) cheile generate în timpul schimbului EAP (MSK şi PSK6);

- receptorul de chei – ţine cheile de autentificare şi generează pe baza lor restul de chei specificate de 802.16e

 Figura 4.6. a) modelul intregrat; b) modelul stand-alone

                    Figura 4.6 descrie 2 modele de deployment pentru aceste blocuri din ASN: unul este modelulintegrat, prin care toate blocurile se găsesc în BS (aşa cum este în Profilul B). Modelul al doilea, stand-aloneare autentificatorul şi distribuitorul de chei în unităţi separate în acelasi ASN, sau separat în ASN/GW (aşa cum se întâmplă pentru Profilele A şi C). În modelul integrat, protocoalele de Authentication Relay şi cel de transfer de AK se găsesc intern în BS, iar pentru cel stand-alone, ele sunt expuse şi trebuie verificată compatibilitatea lor cu standardele.

Mare e gradina domnului. Ieri la protv a fost Carmen Harra. Prin urmare tot poporul s-a trezit sa puna comentarii oriunde au putut … ca sa le ghiceasca viitorul.

Viitorul este conform bancului “Ce e mic megru si sta dupa usa ?” . Dar se pare ca poporul n-a inteles acest aspect. Inca. L-userul din Romania nu citeste cind se duce pe un site ce scrie acolo. Nu conteaza ca ce scrie acolo nu are legatura cu subiectul . Dar comenteaza. Exemplul de mai jos m-a dat pe spate:

L-am lasat cu tot cu ip si email pentru ca poate exista doritori care sa-i trimita mesaje de felicitare. Sau urari de bine in viitor.

Bai goguleeeeee … Linuxul nu-ti ghiceste viitorul. Linuxul este viitorul.

Dar sa ii ghicim viitorul domnului din imagine: Te vei insura anul viitor. Lucru care este in detrimentul speciei umane …

Din ciclul “Electorale”, astăzi despre TestVot, o aplicaţie online care în urma răspunsurilor la un set de 31 de întrebări îţi sugerează cu ce partid ar trebui să votezi, în urma potrivirii răspunsurilor tale cu, cică, programele partidelor noastre. În teorie sună bine ideea, aşa că am zis să încerc, mai ales că unealta asta se adresează nehotărâţilor ca mine, iar site-ul este clar şi nu îţi cere cont, date personale, etc (o mare bilă albă pentru asta). Deşi, după răspunsurile date, mi-am dat seama că virez spre stânga, mi-a ieşit că PD-L mă reprezintă 64%, urmat de PNL şi PSD, la egalitate, cu câte 58%. Acum, cât de subiectiv este procesul de sugestie a partidului, cât de părtinitori sunt autorii site-ului, cât de profesionistă este făcută interpretarea rezultatelor, asta nu mai ştiu. Oricum nu o să votez după cum îmi spune un algoritm online. Dar este o idee binevenită şi cel puţin o jucărie interesantă.

Haideți să mă răzbun cum pot pe urâții de la BRD, banca aia cu multe reclame cu vedete de la noi…

Știați că din aplicația lor de online banking nu puteți trimite bani oricui? În primul rând, ca să vă logați trebuie să vă chinuiți să țineți minte ce ID aveți… e format din 8 cifre și nu poate fi schimbat. Ca să transferați bani într-un cont trebuie mai întâi să vă deplasați personal la bancă, la agenția care v-a deschis contul berede, și să scrieți de mânuță o cerere prin care vreți să vă adăugați contul beneficiarului în brd-net! Puteți testa personal asta, pentru că este un demo al aplicației brd-net pe site-ul băncii.

Asta nu mă deranjează prea tare pe mine, că nu folosesc berede. Mă deranjează altceva… Mi-am făcut pensie facultativă (pilonul III) la ING. Cei de la ING au contul colector la berede (nu au voie să-și administreze ei contul colector, așa că au ales beredeul să facă această muncă). Ei bine, din cauza idioților berediști, nu poți să virezi banii pentru pensie din ING cu HomeBank (aplicația lor de online banking)! Nu! Trebuie să te duci lunar la un ghișeu berede și să depui banii sau să scrii de mânuță un ordin de plată!

Să nu-i dai cu capul de ghișeu?

amiralul: q3?
bbb: da
amiralul: IP pls
bbb: 10 fraguri
bbb: 79.114.52.48
amiralul: doamne-ţi mulţam că n-avem IPv6

funny, cute, sad

Similar Posts:

• the girl effect
• good old days
• freerunning
• I’m gonna make you an offer you can’t refuse
• nu se mai face muzica

Tags: funny, mood, personal

Pt. cei interesati de probleme misto si algoritmi poate nu stiati de Project Euler. E doar o lista de probleme, fara rezolvarea lor (cred).

O chestie ce o vede web-developer-ul din mine, lista e aranjata cronologic, cu primele probleme intii, incit ultimele adaugate sint pe ultima pagina. De regula rezultatele se afiseaza invers cronologic, cu ultimele adaugate afisate primele. Insa oricum ...

CAMBRIDGE, Marea Britanie – Nov. 13, 2008: Firma producătoare de procesoare ARM și Canonical, firma care susține distribuția Linux Ubuntu, au anunțat semnarea unui parteneriat prin care dipozitivele mobile cu arhitectură ARMv7 vor fi dotate cu sistemul de operare Ubuntu® Desktop în versiune completă.
Introducerea noului sistem de operare va permite noilor calculatoare hibride și netbook-uri, bazate pe procesoare ARM® cu consum energetic redus, să ofere utilizatorilor aceeași experianță ca și folosirea unui calculator obișnuit, la un consum redus de energie, mărind astfel durata de lucru a bateriei.

Ian Drew, vice președinte de marketing la ARM, declara: „Lansarea unei versiuni Ubuntu complete care să suporte cea mai nouă tehnologie ARM va asigura dezvoltarea rapidă a pieței dispozitivelor ultra mobile, cu acces la Internet oriunde”.

Jane Silber, șefa pentru managementul operațiilor (COO) de la Canonical, declara: „Aceasta este calea naturală de dezvoltare pentru Ubuntu, ca rezultat al cererii producătorilor de dispozitive de a avea o versiune Ubuntu pentru produsele ce folosesc tehnologia ARM”.
Puteți citi anunțul oficial aici: http://www.ubuntu.com/news/arm-linux

Știrea a fost anunțată cu un viu interes atât de siturile de Internet specializate (Slashdot, Engadget ), dar și de agenții de presă (BBC).

Mai multe informații despre ARM puteți citi aici: http://www.arm.com/
Mai multe despre Canonical puteți citi aici: www.canonical.com sau aici www.ubuntu.com.

Zilele astea ma joc cu instalarea automata de masini debian peste retea, si dupa multe ore de rontait documentatia, exemple ale altora, si pe alocuri, surse, am ajuns la ceva relativ functional. Dintre highlights:

• Am preferat solutia cu preseedingul lui debian-installer, consider ca e mai moderna, mai flexibila si mai "debian-like" decat systemimager sau FAI.
• Imaginea de netboot este pe mirror-uri, numai ca nitel pitita . De inlocuit etch cu lenny sau i386 cu amd64 acolo unde e cazul. Se desface si se tranteste in tree-ul de tftp. Daca te joci cu caile (eu asa am facut), trebuie sa editezi pxelinux.cfg/default sa contina cai relative la pxelinux.0.
• Parametrul pentru incarcarea fisierului de preseed este preseed/url, dar merge si aliasul "url", care trebuie sa aiba o valoare gen [http://]server[.domeniu][/path/to/preseed.cfg]. Documentatia zice ca protocolul implicit e http, fara sa specifice alternative, banuiesc ca merge si ftp si ce-o mai sti wgetul din installer (probabil un applet de busybox). Domeniul implicit e cel luat pe dhcp. Calea implicita e "/d-i/etch/./preseed.cfg". Un director intermediar de forma "/./" semnifica radacina la care se refera include-urile relative (desi n-am folosit).
• Pentru minimizarea intrebarilor, se seteaza debconf/priority=critical (deja setat in linia de pxelinux numita "auto").
• Pana ajunge sa aibe retea, sa poata sa-si ia fisierul de preseed, sunt trei intrebari cu prioritate critical: limba, tastatura si interfata primara de retea. In cazul in care e deja setat auto_install/enable (cu aliasul auto, deja setat in linia de kernel cu "auto"), intrebarile de limba si tastatura sunt amanate pana dupa incarcarea preseedului, iar cea cu interfata nu e de prioritate critical decat daca sunt mai multe, caz in care se poate specifica interface=eth0 (aliasul de la netcfg/choose_interface). Impreuna cu ce scrie mai sus, asta inseamna ca la promptul installerului e suficient "auto interface=eth0 url=server".
• Evident, se poate pune in fisierul de configurare al pxelinux un timeout (atentie, e specificat in zecimi de secunda).
• In fisierul de preseed probabil se doreste setarea "d-i pkgsel/include string openssh-server" si "d-i passwd/root-password-crypted passwd <parola_criptata>". Parola criptata se obtine cu echo "parola" | mkpasswd -s -m md5.
• De retinut ca in fisierul de preseed intre numele pachetului si numele intrebarii se pune un singur caracter spatiu sau tab, asa ca atentie la expandarea taburilor (:set noet pentru vim users). Cine a editat vreodata makefiles stie la ce ma refer

Cred ca am atins toate chestiile care mi-au mancat mai mult de 10 minute din viata, probabil intr-un viitor apropiat dupa ce o sa pun configurile intr-un sistem de versioning o sa le public undeva.

Pentru curajosi, recomand ca link de plecare http://wiki.debian.org/DebianInstaller/Preseed. As fi curios sa mai aflu experientele altora cu sistemul asta, dat fiind ca e mai putin documentat fata de fratii lui mai batrani, asa ca dati-mi de stire (pe mail, rpetre la gmail). Bafta!

Aseara am (re)vazut The RunDown cu Dwayne Johnson si Seann William Scott. La un moment in film, eroii ajung in tabara unor rebeli din Brazilia. Crezand ca americanii ii provoaca la bataie, rebelii vor sa le dea o lectie de arte martiale, in bine-cunoscutul lor stil de lupta: Capoeira. Stil de lupta vechi, cu origini neclare (undeva in Africa sau Brazilia) manifestat in mod special in Brazilia, de catre sclavii negri adusi din Congo, Capoeira are doua elemente definitorii: jogo si ginga.

Primul contact cu acest stil a fost la un concurs de arte martiale din Pitesti, cand eram in clasa a 10-a; fiind impresionata de flexibilitatea, dinamismul si forta participantilor de la acea scoala. Pe vremea aceea practicam Kick-Boxing, admiram tehnicile “interzise” din Muay Thai si credeam ca WingChun (stilul cu care a crescut Bruce Lee) este cel mai “tare” stil posibil. Inca mai cred asta, cu unele rezerve care tin de Jeet Kune Do (vorbim, totusi, de stilul inventat de Bruce Lee), insa intotdeauna mi-am dorit sa invat si eu Capoeira.

Din pacate, exista o singura scoala in Romania, mai exact in Resita. O demonstratie care mi-a placut foarte tare si are si muzica braziliana pe fundal este mai jos:

Click here to view the embedded video.

Cred ca stilul pe care l-am practicat si s-a apropiat cel mai bine de Capoeira a fost Tae Kwon Do. Cu toate astea, abia astept sa se deschida o scoala de Capoeira in Bucuresti, as fi prima care s-ar inscrie acolo, pentru ca, totusi, antrenamentul de la World Class nu ma face sa sar la 2 metri, sa ma rasucesc in aer, sa fac roata fara maini, spagatul, sa pot merge in maini si sa arunc un om cu de doua ori greutatea mea in aer, asa cum faceam la Tae Kwon Do, de exemplu.

Azi am decis sa fac pasul corect in ceea ce priveste masina si sa-i schimb incaltarile cu unele mai calduroase asa de iarna. Drept urmare am purces catre Auto Soft, atelierul de pe strada Dudesti sa-mi cumpar anvelope noi si sa le montez pe masina.

Cauciucuri Michelin Alpin A3: 247RON bucata.

Montare cauciuri: ~ 80 RON

Indreptat jante pocnite de mine pe borduri: 100RON (2 bucati)

Pus 170 de plumbi in divsere locuri pe jante pentru echilibrare: 12RON

Alte crapuri (azot, manopera, etc) inca ceva roni.

Pret total: ~ 1180RON.

Cu ocazia asta am descoperit ca aveam unele anevelope terminate rau de tot si nu stiam io de ce mi se parea ca mai patinez din cand in cand. Anyway, la primavara ma paste alta dixtractie cu cumparat cauciucrui de vara, ca astea de iarna zice lumea ca daca mergi cu ele cand e cald le pizdesti iremediabil.

Acu si despre Auto Soft: Oamenii aia lucreaza super misto, curat, cu scule profi, fara luat la ciocaneala diverse lucruri sa se potriveasca, iti dau bon detaliat cu toate operatiile efectuate, iti dau explicatii OK pentru diverse dileme de le poti avea despre jante sau caucicuri.

Acu astept sa simt si io cum e iarna cu anvelope de care trebuie, ca ultimele doua ierni le-am facut cu d’alea de vara…

Dupa video-ul asta am tras o tura de ras de ma doare gatul. [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=yX8yrOAjfKM[/youtube] +bonus: [youtube]http://fr.youtube.com/watch?v=9DW_jvxbDQs[/youtube]

Aseara a dat asa o mica ploaie in orasul minunat si traficul s-a futut. Simple as that.

Aveam si io aseara un plan de a bea un suc ceva prin Drumul Taberei. Care s-a anulat dupa o ora de stat aiurea in trafic in care cre’ca am facut vreo 500 de metri. O juma de ora semnalizand stanga am stat pe Berthlot intersectie cu Berzei. Dupa care am mai mers vreo 50 de cm si iar am stat.

Inca o data mi-am adus aminte ca oriunde oi gasi sa-mi iau si io o data casa, sigur n-o sa fie magnificul cartier Drumul Taberei cu cele 3 drumuri de acces in el, mai ales atunci cand ploua ca mai bine iti bagi un bat in cur si topai de nebun pe strada decat sa incerci sa mergi cu masina spre el.

In alta ordine de idei, sunt tare curios daca vreodata o sa fixeze careva problema cu traficul in Bucuresti pe ploaie/zapada/etc.

[youtube]http://fr.youtube.com/watch?v=vZ3Z1a7TDKg[/youtube]

Don't blame me for the large "screenshot", Mo made me to install and run this :p